Neviitor?
Mi te plângeai de singurătate,
Și nu bănuiam că taci
O fericită singurătate
În doi...
Mă îmbrățișai tăcut
Când ne simțeam Noi,
Dar plata, ne-a fost
Neviitorul.
Ne auzim
Din temnițele prezentului,
Servindu-ne
Cu picături de trecut.
Gardienii triumfă.
Zăbrelele ne înfrățesc.
_ 07 aprilie 2014 _ 9:07 _
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu