luni, 20 ianuarie 2014


                                                         Lasă Cerul sa mă spele

          Mădălina și eu lansăm o piesă by Diana ZlatanBiblioteca A. Donici.                               

duminică, 19 ianuarie 2014


Fericirea în Dragoste solicită Creație 

Dacă tot se obișnuieaște să vedem, în toate, noroc sau nenoroc, păi eu am părăsit tabăra fataliștilor și voi argumenta bătăios migrarea mea „politică”. Da, politica fericirii în dragoste, este, poate, asemenea muncii de giuvaier. Plus autoeducare continuă, reprogramare calmă și matură, adică. 


Fercirea solicită luptă și nicidecum nu e ploaie cu vise îndeplinite de la sine. Fericirea este alegerea mea. Deci - și responsabilitatea îmi revine integral. Fericirea ține de vibrația strict personală, simțită doar de mine, în toată feeria ei, de aceea doar eu pot ști că acum, a venit fericirea și acum e timpul să o mențin ca pe inexprimabilul mod de viață pe pământ, ca pe Raiul făgăduit mie de mine, ca pe explicația de ce nu prindeam până acum această mirifică Pasăre a Fericirii...

Și mă complăceam în a o lăsa dulce să-mi desprimăvăreze spiritul, o încălzeam la inimă, apoi am speriat-o, am blamat-o, căzând în păcatul trufiei. Al renunțării, al fugii în neant. Și parcă de o răzbunare deja era vorba, însă, m-am aplecat eu frumușel asupra sentimentelor celea nemaitrăite, atât de înălțătoare, încât ar fi o eternă sarcină poetică să le redau în grandoarea lor, și le-am recunoscut ca Fericirea permanentă din suflet. Calmată astfel, am schimbat, brusc, și perspectiva asupra bunei înțelegeri cu sentimentele mele uluitoare. Am văzut Dragostea, pe care o port, drept sursă de căldură și pentru sufletul drag, aflat la aparent spațiu pe care am ales să-l ignorez.

Am început prin a nu mă culpabiliza pentru elementara bucurie de a Iubi. Respirând ușor și firesc, am devenit gestionara Fericirii mele în Dragoste. Deja o țin în capul mesei, nefiind Cenușăreasa persecutată la orice pas. Și, reieșind din dreptul meu de a Iubi, mi-am revendicat și dreptul de a lupta. Cu cine? Ei, povești - dușmani văzuți și nevăzuți. Chiar e o luptă cu mine însămi, senină și fără dreptul la înfrângere.

Am întreprins primii pași și doar la câteva zile, reciprocitatea era minunea minunilor, pe care o savuram și cu bucuria Creatorului propriei fericiri. Urmăresc și acum cu revelație, cât de important este cum alegem să vedem Dragostea și ce atitudine avem în raport cu ea, cu visele, cu triumful ei.

Păi dacă tot am ales ca Inima să fie Regină, credeți-mă că ea se „descurcă” de minune în a mă purta pe undele ei miraculoase. Inima îmi șoptește înțelept cum să fiu fericită, cum să mă dăruiesc, ce să răspund în dialogul când palpabil, când imaginar, telepatic, dar nu mai puțin real, cu sufletul drag și cât de mult să extind câmpul spațial și temporal pentru a Crede în frumusețea Dăinuirii Dragostei și pentru a o simți ca pe Răsplata pentru alegerea mea conștientă de a fi Iubire necondiționată.


 _ 20 ianuarie 2014 _ 6:28 _