http://actual.md/?p=2898 - De ce nu-mi pot întemeia o nouă familie 

sau

Cum se resimte genocidul de decenii, căruia ne-au supus ocupanții ruși, inclusiv Rogozin, ofițer de la stuff-ul Războiului de pe Nistru?

Nu pot alege, oricât mi-aș dori o familie frumoasă, temeinică, deoarece consecințele nefaste sunt atât de puternice și acum, manifestându-se în toate, dragi frați de dincoace și de dincolo de Prut. Și voi ilustra cu detalii nu de dragul acestei teze, ci de durerea mea, a noastră. Așadar: distrugerea sau lichidarea chiar, a elitei basarabene. Doar se știe preabine despre acel miros de la gropile cu preoți mutilați, până la scoaterea ochilor, la fel se procedase cu învățătorii... Acele gropi acoperite cu var, din dealul AMTAP, au distrus implicit cultura noastră, dragilor! Plus gânditorii cu verticalitate, din mediul rural, exilați în Siberia, să supraviețuiască. 

Cum au rămas generațiile viitoare să se educe, să se formeze? Cu femei sovietice urcând pe tractor?
Abia în ultimul an, după descoperirea comportamentului civilizat, de peste Prut, am început să observ câtă mârlănie, bădărănie este în sângele basarabenilor. Noi, femeile de aici, începem să nu mai credem într-o eventuală relație sănătoasă, o dragoste eternă, cum ador să zic eu, în acest perimetru stors de cultura comunicării, de bunele maniere. 

Acum un an, la fiecare întâlnire cu fostul iubit, îi reporoșam de ce nu-mi permite să trec prima, la o intrare. Lua apă în gură și aceste „restanțe” erau reluate la nesfârțit. Bine, să încep de la mine, a face lumea mai bună. Credeți că mă voi lăuda? Ba bine că nu. Sunt impulsivă, bătăioasă în discuții și categorică. Că am dreptate, poate, dar manierele mele unde sunt? Este de plâns. Dar bine că am înțeles ce forță distructivă, are această dezarmonie în comunicare. Gândeam eronat că făcând-o pe profesoara, cu admiratorii, pot contribui la trezirea lor din această inerție de a fi mojici. De a fi niște bieți cuceritori, care nu știu să îți dăruiască o floare măcar o dată. Care nu știu să te valideze, să-ți recunoască unicitatea, deși declară că se îndrăgostesc de tine sau i-ai cucerit. Da, noi, femeile îi cucerim, dar îi și respingem când ne vedem constrânse să-i zguduim cu întrebarea unde le sunt bunele maniere? Că-s mari șefi sau nu au bani, flori nu-ți procură, nu încă bomboane sau un parfum, Am parfumuri multe și minunate, fiți pe pace, dar de la femei, Dle! Din dragostea din partea lor! Am și dăruit altor femei, din această abundență de parfumuri de firmă. 

Când l-am întrebat pe fostul iubit din elita basarabiei, dacă îi place aroma, el a strâmbat un pic din nas și nu s-a obosit să vină cu un răspuns. Dar era un „Ungaro” și chiar era minunat. Se simțea cu musca pe căciulă? Nu mai contează. Să fiu clară, oameni buni: nu pentru a-mi spori colecția de parfumuri de lux, mă îndrăgostesc, nici pentru a aduna buchete de flori, pe care oricum le arunci, nici pentru a savura bomboane sau tort, nemaivorbind de a fi invitată la restaurant de un basarabean, căci este o utopie și asta, cel puțin în viața mea, ci pentru a crede în institutul familiei, precum și pentru a îl edifica. Eu nu mă îndrăgostesc nici peste Prut, nu accept în lista de prieteni și blochez imediat, admiratori înfocați de altă naționalitate. Mă întreb cum de reușesc prietene de-ale mele să spargă acest cerc vicios, alegând cu inima un arab sau cine o mai fi acolo...

Bine, am pus cruce pe o nouă oportunitate de a intra în relație cu un om cumsecade din Basarabia, dar lipsit, și el, de bunele maniere. Am tot comunicat preponderent telefonic și virtual, dar la un randez-vous, nu am avut cum ajunge, deoarece nu pot fi pedagogul nimănui, la capitolul comportament elegant și cuceritor...

M-am lăsat totuși, purtată de sentimente puternice, pentru cineva. Ce să Vă zic? Normal că trebuia din start să realizez dualitatea acestei personalități și eventual mârlănia impardonabilă pentru statutul lui. Cred că acum, aș dicta condițiile mele pentru întrevedere, și nu aș da curs invitației pe un alt teren decât neutru. Nu aș mai sta un pic la discuție, dacă m-ar invita pe un scaun lângă el sau dacă m-ar întreba când îl invit la mine să îl servesc cu bucate alese? M-am trezit abia ieri din vrajă și m-am întrebat: dacă iubim pe fiecare om, dar abia după ce ne iubim creștinește cu o persoană, urmează îndrăgostirea, când putem să ne spunem acel „te iubesc”, dar de fapt este vorba de „m-am îndrăgostit de tine”, păi unde este etapa inițială - iubirea dintre oameni? Astfel tratată atunci, cum am crezut eu că era vorba de îndrăgostirea fie a lui, fie a mea? Este obsesie, probabil, este un demon interior, care te distruge, dar nu poate fi calificat nimic din ce simt eu, drept îndrăgostire. 

În sfârșit, voi combate această idee că m-aș fi îndrăgostit, deoarece nu a fost precedată alegerea mea, de o bază de prietenie curată și înălțătoare. În afară de vorbe goale și traume morale, nu am primit. Nemaivorbind de atenție ulterioară sau intenții cavalerești. Iar de obsesii, sunt sătulă ca de hrean, vorbă populară. Iată așa, bărbații din elită, nu merită o femeie mai serioasă. Astfel, își achiziționează câte o reptilă, care îi așteaptă să mai facă o pauză din aventurile lor amoroase cu alte demei fără demnitate și așa, vedem la tot pasul, cupluri sau familii nefericite, menținute din alte considerente, cum ar fi: condiția socială, materială a „iubitului” soț, teama de a nu trauma copiii, care sunt ostatenii acestor „tragicomedii” familiale, dar care nu au nevoie de falsitatea și lacrimile din atmosfera casei lor, ca atunci când vor deveni adulți, să le reproșeze părinților că nu au avut nevoie de sacriiciile acestora. Mai dureros, este că ei înșiși sunt influențați să procedeze la fel.

Eu am ieșit din acest „joc”, neacceptând relații cu bărbați falși, iresponsabili, care își continuă fericiți, somnul conștiinței. Dacă sunt obsedată de chipul sau vocea, sau imaginea vreunuia dintre ei, este strict păcatul meu contra mea și nu îi sperii liniștea prin nimic. Îmi văd de treburi. Doar am o familie nouă - USELR (USEM), unde învăț noblețea, spiritul românesc autentic, și de la colege, și de la colegi. În rest, stăm dezbinați în Basarabia, și în echipă uneori, nu contest, de mârlănia ca efect al genocidului din partea „fraților mai mari”. 

Unul dintre ei, arogantul și oițerul rus, participant activ la Războiul de pe Nistru, de dezintegrare a Basarabiei, a fost declarat persoană indezirabilă. Mulțumim fraților de peste Prut, care au spus nu, survolării spațiunui aerian european, de către acest „oaspete” așteptat la Chișinău de nu știu care forțe, dacă tot conducerea RîMî a pus punctul pe i, inspirată de eroismul autorităților de la București. Poate ne vom trezi definitiv! Este un bun început! Dum spiro, spero!