Irigatorul de inimi

Mi-ai răbufnit în vene și vise,
Aureolat de sănătatea lecțiilor mele.

Te văd prin inepuizabilui circuit de bine
Mă auzi liră cu strunele păcii tale.

Raze de sinceritate zâmbesc eternității,
Neptun îl cunună pe Marte cu Venus...

Îmbățișez uimirea ta în fața iubirii,
Te las visul regăsirii irigând inimile.

_ Diana Ciugureanu-Zlatan _ 22 martie 2016 _ 10:10 _

Tac să mă auzi cândva

Întrebările tale sunt reperele tăcerii mele. Frâurile în galopul neașteptărilor, îmi sunt pacea. Pot decorseta doar dragostea ca verdele din jur, De care te resping durerile cunoașterii anesteziace. Să fie timpul, apa cea vie? Fără a fărâmița oglinzi Ori chipul de care mă descos, îmi cere bucuria odinei? Orele din temnița abundând în galaxiile noastre, Mă iartă pentru ceva încă lacrimogen, contra visului. Mă ții de mână urcând pe dealul copilăriei Și îți văd curajul de a deveni însăși semința divină. Floarea de lumină răsare în eternul aici și acum, În care te invit să mă vezi adusă de ruga armoniei.
_ Diana Ciugureanu-Zlatan _ 20 aprilie 2016 _ 23:51 _