Comoara conștiinței
Îmi ești oxigenul din adâncurile fiecărei lacrimi,
Iar eu - pește răpitor al liniștii tale rugate,
M-ai gonit într-un cufăr ruginit și-s vie conservă
Mai proaspătă decât curatele salate de alge
De la inevitabila explozie întru săruturile de Noi.
Petrec veșniciile rând pe rând,
Întâmpin înmuguriri de adevăr,
Lacătul demult mi l-au rupt îngerii,
Redându-mă razelor de împlinire.
Vei aștepta fără să aștepți,
Vei descompune ață cu ață,
Plasa de control a ritmului nostru cardiac,
Vei împleti cerurile și apele,
Când te va mira ultimul naufragiu al inconștienței.
_ 7 mai 2014 _ 8:42 _
