În roua dimineții tale

voia cuvinte mai alese, 

mai zburătoare, muza mea,

s-ating lumini neînțelse,

prin care mă renaște, ea...

și dacă simte de milenii,

chemarea vieților din NOI,

ce ar mai fi cerneala vremii,

de vin tăcerile în doi?

și în poeme despre moarte,

planăm mai vii, mai împăcați.

iar dacă ne-auzim prin noapte,

suntem și binecuvântați...

cu Harul tău celest, poete

cu glasul tău diamantin,

de ai vreo lacrimă de sete, 

_ 11 octombrie 2016 _ 7:36 _

imagine - internet