Dumnezeu mă iartă din Iubire. Condiția este autoiertarea!

Libertatea de a alege ne este oferită de Dumnezeu, necondiționat, din Iubire. Pentru a beneficia de acest drept elementar, a trebuit, în momenrul revendicării acestuia, să lupt infernal, până la epuizare maximă. Chiar și cu acest preț, am rămas neclintită. Atacuri tocmai din direcția inimaginabilă. Drept efect, sănătate șubrezită. Da, caracter trebuie, căci fără el...

De aceea, am recurs la prima acțiune de autoconservare. Prima, deci, firește, neideal concepută strategic. A fost un colac de salvare. Pentru acel moment, va fi fost și ideal... Bine, am depășit cu brio, am învins în lupta mea pentru independență. Rămasem cam tot vulnerabilă, de, ca întreaga R. Moldova... Căci de unde vreau eu ordine și armonie în viață, dacă în țară e haos, mi-a replicat mai în glumă, mai în serios, un prieten înțelept și cumsecade. Întreaga companie a rămas mască. Măi, că bine a mai spus-o! Deși era, de fapt, tocmai momentul de plecare, după o petrecere în casa ordonată și armonioasă a unei prietene dragi sufletului meu.

Mai și fusesem rugată de ea să le declam poezii din cartea de debut și să le cânt piese din creația mea... eh...cum mai lăcrimau... păi, ceea ce am simțit cândva, aceea am și redat artistic. Frumos lăcrimau, încălzindu-mă prin simplul fapt că mă ascultau. Ei, mai avem parte și de asemenea revelații de comuniune, de armonie, de dragoste firească între oameni, de apreciere încurajatoare, căci, cum altfel?

Bine, revenind la Măria sa Libertatea... E atât de dulce, eh, libertatea aceasta, e atât de edificatoare, e atât de salvatoare, e atât de Binecuvântătoare, căci celelalte drepturi și condiții de evoluare, vor reieși din ea, mirifica Libertate. Și, ce credeți, cum au fost primii pași? Păi despre unul am și amintit aici, anterior, iar cât despre ceilalți... Da, era o disperată căutare de sine, cu toate piedicile inerente ego-ului... Eh, și ego-ul ăsta... Păi cam se duce, se topește încet, dar sigur, vreau să cred.

Prima mea carte de versuri a trădat un semnal de incipientă luptă contra ego-ului, precum a remarcat o poetă-prietenă, la a doua lanare a „monologului în miraj”. A convins audiența că la următoarea carte, procesul va fi mai bine conturat și mai eficace. Ei, viața bate filmul sau, dacă e să parafrazăm, viața bate ...artista din spectaculosul film al vieții sale.

Mi-a venit bine Libertatea. Am conștientizat, între timp, existența acestei condiții sine qua non în intențiile și planurile impuse de vocații și vise. Am îndurat multe cu stoicism, iar fiica, suflețelul meu sfânt, a devenit și ea, matură, crescând într-o zi atât cât e posibil într-un an. Acum, eu plătind ca autopedeapsă pentru unele alegeri inconștient făcute din inerție, deși cred că se încheie, implicit, și perioada reglării de conturi între glasul conștiinței și acțiunile care îl mai oprimau, păi fiica a devenit o gospodină și îngrijitoare exemplară.

Da, am ajuns să realizez câtă siguranță ai pe lume fiind părinte. Copilul meu - sănătatea mea. Ea face temele, ea face ordine în casă, ea merge la cumpărături, ea gătește... E fiica mea! E de la Dumnezeu! E totul pentru mine! Și trăiește toată viața mea, toată creația mea, toate visele și planurile mele... Ea mă roagă să nu mai scap greșeli, să nu mă mai condamn pentru ele, ca să nu mai plătesc cu sănătate. Îmi amintește ce urma să fac și tergiversez. E o familistă în sânge. E Iubire. E Dor. E Stâlp. Mă iartă în sinea sa repede.

Numai că iată m-am oprit la un moment și mi-am zis să mă autoiert. Căci nu acordam importanță anume acestui proces de autopurificare. Nu țineam cont de faptul că iertarea de la Atoateiertătorul Dumnezeu vine din Rugăciune și ...autoiertare! Păi dacă nu realizam inevitabilul autoiertării, nu mai găseam Adevărata Iertare, cred. Eu trăiesc acum Sărbătoarea Începutului de Salvare de la persistenta neiertare de sine. Savurez fiece licăr de Lumină, deoarece, imediat am înțeles că din jertfa neiertării de sine, mă transform în luptătoarea Binecuvântată printr-o autopedeapsă relativ floare la ureche . Nu voi mai zice DA, când NU-ul meu este NU. Voi zice DA, chiar dacă îmi va trebui tot curajul din lume pentru a reconfirma DA-ul meu. Ca să nu mai cad niciodată din libertatea obținută cu sânge, căci ea are legile ei de fier, pe care, dacă nu le respecți, cazi, precum ne avertizează înțelept, Sfintele Fețe Bisericești.

Nu mai este cădere. Este înălțare. Deoarece știu ce abis riscam să mă înghită și spre ce trebuie să zbor. M-am autoiertat. M-am autorugat să mă ocrotesc de autosupărări. Să nu mai ajung, Doamne ferește, să mă autopedepsesc iar. Măcar și în numele tuturor sufletelor care s-au oferit divin să se roage pentru mine. S-au autorugat pe ei în numele meu, căci nu îndrăznesc să cer cuiva asemenea Daruri. S-au rugat pentru mine. Se roagă pentru noi. Se roagă pentru Lume. Se roagă, astfel, pentru ei, căci e lumea lor și a mea. Și fiecare va avea o viață ordonată și armonioasă, într-o lume ordonată și armonioasă. Bine, suntem în Republica Moldova. Încă nimeni nu a anulat peste noapte dezordinea și luptele non-sens. Dar măcar acolo, în sufletele noastre, facem odată și odată ordine? Trăim în comuniune spirituală și Armonie? De aici începe totul! Din ceea ce ne-a dat Dumnezeu cu grijă mare - din Sufletele Noastre! Să fim Suflete! Curate! Divine, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu! Să FIM! __ Diana Zlatan __ 21 octombie 2013 __