Scriu poeții cum dragostea moare, Cântă interpreții aceeași jale...
Eu pot să alerg în lacrimi, Murind câte puțin, Azi - chiar mai mult, Dar dragostea nu o-mprumut, Nu o dau în chirie, Doar ca acel boschetar, Devin și mai pustie, Când iar, se-adună sânge, De-o nouă mâzgâlire, Cu gust de nebunie. _ 12 ianuarie 2014 _ 7:05 _
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu