Când mă conduceai spre permanenta Rugă

Când mă cunoșteam cum pot fi când sunt,
Mă prindeam strâns de aripile pe care mă aduceai mie...
Rescriam adolescența cu interzise alfabete,
Descifrând astfel codul integrității în coridorul-scrumieră.

Renaășteau paranoice legende, efervescente rugăciuni culminând cu tăcerea,
Moștenire fiind spasmele de revenire la încrâncenarea Autorilor Elitari,
Care se îmbrățișau prin revelațiile primelor întrebări fără răspuns.
Noi aflam că Dumnezeu este trăirea permanentei recunoștințe. _ Diana Zlatan _ 30 mai 2014 _ 00 36 _