Revelației

Mă îmbraci cu aluatul Dragostei tale

Și mă coc Pâine

De culoarea Soarelui.

Flacăra ură-Iubire

S-a oprit timpu-n loc

Și-s numai eu.

Poate și tu,

Dar lângă mine –nu.

S-a oprit viața-n loc

Pentru că e adevărată

Și voi veni îndată,

Numai să știi de ce.

S-a oprit inima.

O voi resuscita,

O voi bandaja,

Doar ea ne va crea.

S-a oprit șoapta ta

Și străbat flacăra

Ură-Iubire, Iubire-Poezie,

Poezie-Iasomie, Iasomie-Armonie,

Armonie – Horror pentru tine.

                        

27 mai, ora 00.00.

Iubiri de (ne)Străini

Visul meu cântă în șoapte,
Îngânând tăcerile pasagerilor.
Suntem căliți prin drum de noapte,
În autocarul revederilor.
București, București...
Tu, din tânăr precum ești,
Tot mai mult întinerești...

Aibă podul metalici fiori –
Noi îl țesem cu Dor și cu Flori.

Dați-le voie poeților basarabeni
Peste Prut!
Sunt așteptați de Iubirile 
Din România.

Mihail Ciupercescu, Raluca Pavel, Emil Nesiu,
Gia Ramona Ionașcu, Ileana Vest, MariaStela Marin
Și – mai nou prieten Alexandru Florian Săraru,
Precum și mulți prieteni virtuali,
Deveniți, iată, reali,
În fața Dumneavoastră mă-nchin!

Iar Străinul tău, Raluca,
Poate-i un român din lunca
De la Nistru Pân-la Tissa,
Ce la fluier plânsu-ni-s-a...

Eu zic lacrimile roșii
Să le plângem cu strămoșii...

Iar acum, la sărbătoare,
Darul meu e-un fluier mare:
Să doinim de dorul greu,
Luminați de Dumnezeu! __ Diana Zlatan __ 27 aprilie 2013 __

Poezie scrisă între orele 3:30 și 6:00, în drumul-zbor spre o nouă carte – „Străinului”, lansat de superba poetă și Domnișoară, Raluca Pavel, pe care o felicit și-i dăruiesc un fluier creat în Moldova.

Святые дочери Софии

Motto: А теперь пребывают сии три: вера, надежда, любовь; но любовь из них больше.

(1Кор.13:13)

Я не в состоянии

Играть в ЛЮБОВЬ.

Я просто её НАДЕЖДА,

Пусть даже если ВЕРА

Провожает

Тебя, ЛЮБОВЬ…

Я не в состоянии

Играть в ВЕРУ.

Я просто её НАДЕЖДА,

Пусть даже если ЛЮБОВЬ

Кокетствует

С твоей ВЕРОЙ…

Я не в состоянии

Играть с НАДЕЖДОЙ.

Я просто дитя ЛЮБВИ.

Пойми, прости, не упусти…

Scriitorul și epigramistul Efim Tarlapan povestește istoria apariției cărții mele de versuri „monolog în miraj”...

Efim Tarlapan le oferă copiilor un nou cadou

Bunătatea, bucuria de a fi copil, dragostea pentru carte sunt readuse în atenția copiilor de scriitorul și epigramistul Efim Tarlapan, în noua sa carte „Aerul de-acasă”. Volumul va fi lansat la Chișinău, joi, 18 aprilie 2013, ora 11.00, la ediția a XVII-a a Salonului Internațional de Carte pentru Copii și Tineret.

Acțiunea de lansare a volumului „Aerul de-acasă” va fi susținută de elevi de la Şcoala primară nr. 83 "Grigore Vieru”, clasa a 3-a "C”, învăţătoare Elena Regina Stolearenco.

        Prima carte pentru copii, publicată de Efim Tarlapan, a fost intitulată „Flori și fulgi”. Lucrarea a văzut lumina tiparului la 1975,  la 1 an după debutul literar cu volumul de poezii „Scuzaţi pentru deranj”.

Efim Tarlapan, Maestru al Literaturii, Cavaler al Ordinului de Onoare, s-a născut în satul Măgurele, județul Iaşi, azi – raionul Ungheni. Este absolvent al Universității de Stat a Moldovei. A urmat și Cursurile Literare Superioare de la Moscova.

Critica de specialitate îl califică drept „umorist ingenuu, care se bizuie cu vârf şi îndesat pe înzestrarea sa nativă, substituind deficitul de sare atică nece-sară cu chipăraş (ardei iute) basarabean”.

A fost redactor literar la ziarul „Viaţa satului”, la Radioul Național, la Editura „Lumina”, săptămânalul „Literatura şi Arta”. A întocmit, de asemenea, un șir de volume selective cu lucrări semnate de umoriştii români şi umoriştii lumii.

(Autorul comunicatului de presă – Diana Zlatan, poetă, cantautoare, textieră, jurnalistă, nepoată a lui Efim Tarlapan.)

  

На языке понятном обоим

Я поднимусь на небо

Твоих печальных глаз

И в них купаться мне бы

Под светом чудных фраз…

Переживу и взрывы,

Переживу и лёд

И полюблю мотивы

Из самых странных нот…

Прости меня, мужскую,

За женский дух начал,

Я превращусь в земную

Натуру, в идеал.

Ведь для тебя, мой милый,

Любовь я вознесу

Своей духовной силой

Как Солнце и Луну.

Настал второй час ночи,

Ты дремлешь в сладком сне,

А я мечтаю очень

Присниться вновь тебе…

Я принесу, любимый,

Цветной букет из слёз

От счастья стать единой

Душою в мире грёз.

И ты поплачь от горя,  

Что лишь порой мечтал

О той русалке с моря,

Кого во мне узнал.

И в третий час пишу я

То, что боюсь сказать.

Всё, ухожу целуя,

Во сне тебя встречать!

15 aprilie 2013

                                    Reportaj trecut prin filtrul inimii:

„Omul cel Bun din Sîciuan” – salvarea noastră este comuniunea armonioasă

Să încerc inițial a reda, prin apelare la genul liric, impactul celor văzute, auzite, contemplate și sistematizate:

„Pâine de la...spectacol”

Teatrul îmi perindă scene

Cu tine în ele.

Actori rebeli

Mă simt cu ei.

Dansul sacadat

M-a înveșmântat

Cu scutul bunătății

Și al purității.

Finalul supranatural

E trist, privind real,

Dar e sublimă Viața

De dincolo, măreața.

Zei cred în oameni

Și oamenii – în Zei,

Numai că, prin fapte

Nevinovate,

Doar unii nu-s atei.

Pe drum, fiica mă-ntreabă:

Rămânem bune, mamă? 

___Diana Zlatan, martie 2013___

Să elucidez și unele repere, prin prisma gândurilor și trăirilor proprii, în virtutea obișniuinței de a face jurnalism în domeniul culturii:

Multe și controversate adevăruri. Strict la subiect - două bine conturate extreme care rivalizează în a cuceri adepții esenței cât privește modus vivendi... al muritorilor ... Și toate acestea, pe fundalul unor condiții de viață inumane, demoralizatoare într-atât, încât, Zeii, în căutarea unui om bun, cutreieră descurajați, oraș după oraș, ca să recunoască, în cadrul uneia dintre primele scene: „Se pare că nu e deloc ușor să găsești un om bun”. Oricum, spectacolul parcă ar anunța voalat minunea descoperirii unui asemenea om, prin următoarea replică: „Să mai avem răbdare”. Copleșiți de atmosfera vie creată în scenă, testăm și noi, spectatorii, propria răbdare în căutarea unui caz, fie și unic, straniu, nejustificat, poate, dar a unui caz de viață (interesant, ce istorie și final are?) a unui om bun.

         Coregrafia accentuează starea de spirit generală: dansatori parcă excentrici, parcă debusolați, dar... totuși... „căliți” de viață și înarmați cu „regulile de joc” întru supraviețuire, căci și acest scop pare a fi unul suprasolicitant și uneori irealizabil...

         Or, frumoasa Șen-De, personajul central al piesei, plătește prin a se preta, dar astfel, supraviețuiește eroic și, conștientizând prețul adevărat al unei vieți de om, precum și din multă Bunătate, salvează un tânăr de la suicid, care nu reușește să ajungă aviator, deși, de mic, a făcut tot posibilul pentru aceasta. „Un aviator trebuie să zboare, cel puțin unul să se ridice deasupra mizeriei”, exclamă luptătoarea eroină, decisă, inițial, să riște cu propriul destin pentru a asigura zborul tânărului slab de fire, de care Șen-De se mai și îndrăgostește...

         Nunta ni se arată în scenă: cel puțin haina ridicol de nepotrivită a mirelui, creată cu atitudine și stil, ca de altfel și celelalte costume care contribuie la o și mai bună receptivitate din partea publicului în identificarea esențelor scrise, regizate, jucate, plânse mut sau prin câteva lacrimi pe care unii hipersensibili oricum nu le-ar putea ascunde...

         Bine, Șen-De se vede constrânsă să arunce din suflet, ca pe voalul de mireasă abia fixat, visul la o dragoste fericită, în chiar ziua nunții sale, pedepsită de Iang Sun, aviatorul fără avion,  pentru că este o „mărginită”, în opinia lui și a mamei sale care permanent îl „alimentează” cu cinismul și așa omniprezent pe meleagurile respective.

         Așadar, frumoasa și amar de Buna Șen-De „nu a izbutit în dragoste pentru că a ascultat de porunca „Iubește-ți aproapele”, astfel fiind prea Bună pentru această lume”, conchid personajele din piesa-parabolă.

         Ce i s-o fi întâmplat eroinei, de apare în final purtând o rochie albă-dalbă, amintind de puritatea sufletului ei, ar fi prea trist să dăm verdictul spre care ne împinge logica spectacolului și de ce nu, a vieții actuale? Mai bine e să privim global această misiune de om Bun, continuată de copilul care ne înduioșează și pe noi, și pe actorii din scenele dansante. Inocența copilului, legătura sa eternă cu divina mamă Șen-De, dezarmează extrema răului și a indiferenței chiar și judecând după chipurile înseninate de revelația conștientizării sensului vieții, revelație care răpește substanțial din intensitatea ritmului mișcărilor personajelor de fundal...

         Să lecturăm acum și recenzia profesionist formulată de organizatorii spectacolului “Omul cel bun din Sîciuan”:

„Piesa conturează o viziune morală prin mijlocirea unor legende chineze şi realităţii din China, intrată în sfera capitalismului: o bunătate, care se apără tocmai pentru a afirma această valoare şi a nu-i vedea anulate efectele. Eroina piesei, tânăra Şen-De, binecuvântată de zei pentru că i-a găzduit cu generozitate, este silită să-şi dedubleze firea pentru a se feri de exploatare chiar şi din partea celui care ar trebui să-i fie ataşat şi recunoscător pentru fapta bună şi care dimpotrivă, o decepţionează. Astfel, zeii o înştiinţează că măcar o zi pe săptămână în loc să fie bun, omul trebuie să fie vigilent. Povestea duioasă şi ironică într-o Chină de fantezie ca la Carlo Gozzi ajunge prin durerea, tulburarea, încrederea şi speranţa eroinei la un apolog făţiş, dar nu mai puţin convingător şi substanţial în adevărul său. Conturul subtil al figurilor nu împiedică reprezentarea cruzimii egoismelor, amărăciunea unor constatări obiective asupra caracterului omului”.

Dacă mai publicăm și informațiile despre echipa de creație, considerăm că ne facem munca la nivelul așteptărilor Dvs, dragii noștri vizitatori ai portalului artinfinit.md! 

Echipa de Creaţie la spectacolul „Omul cel bun din Sîciuan” după B.Brecht:

 Regie                                 - Boris Focşa

Expresie corporală şi

selecţie muzicală              - Victoria Bucun

Scenografie                      - Adrian Suruceanu

Costume                           - Vitalie Vasilachi

DISTRIBUŢIE:

Vang – sacagiu                                                         - Iulian Ursu, Vlad Isac

Şen De ( tot ea, travestită  în verişorul Şui Ta )                      - Stela Focşa

Iang Sun - aviator fără slujbă                                               - Dumitru Acriş

Doamna Iang                                                                               - Nina Doni

Primul Zeu                                                                         - Avelin Tabarcea

Al doilea Zeu                                                                 - Veaceslav Mereuţă

Costumul                                                           - Vlad Isac, Croitoru Ruslan

Văduva Şin                                                                        - Tatiana Băcescu

Mi Tsu - proprietăreasă                                                               -  Ana Rusu

Şu Fu - bărbier                                                                     - Sergiu Plîngău

Copilul din vis                                                                         - Nicoli Focşa

Familia din 8 persoane:

Tâmplarul Lin To, Poliţistul, Negustorul de covoare, Soţia negustorului, Chelnerul, Şomerul:

Croitoru Ruslan, Rodica Mereuţă, Tatiana Corsan, Viorica Severin, Gheorghe Popescu, Natalia Iacovlev, Diana Mititelu, Oleg Macovei, Natalia Macovei, Alexandru Catana.

Piesa a fost jucată în premieră la 14 martie 2004. Teatrul „Luceafărul” a participat cu acest spectacol la Festivalul Internațional de Teatru Experimental din Cairo (Egypt) în perioada 10-20 octombrie 2010. Succesul a fost evident: Teatrul a obținut Premiul pentru cel mai bun regizor și Premiul pentru cea mai bună performanță a unei trupe. Astfel, Republicii Moldova i-au revenit 2 din cele 8 premii acordate în cadrul acestui festival competitiv.

Optica bate opțiunea

Iluziile optice

Sunt fenomene

Pentru care se optează?

A, nu, sunt denaturări

Prin bariere

De anticlară vedere,

În schimb – fără durere.

Iluziile sunt, deci,

Sperietoare de durere

Și-mi sunt singura avere

În opțiunea ta

De netăcere-tăcere,

În optica mea

De a-ți deveni

Eternă avere. 

Inter...muzicalitate?

(demascare în ultima oră de 1 aprilie)

Glasul tinereții

Mânuiește bagheta

Următoarei zile

Din comedia prieteniei.

Cu fiece scenă,

Sabia negocierilor

Amicale

Taie din tăcerile

Perversiunii

Măștilor de sub măști.

Și opereta

Nu bănuiește

Finalul său de manea.

Carnivori spectatori

Aplaudă infinitul

De valori și non-valori.

Nu sunt prada ta

Pun inima în plic,

Să nu vezi chiar nimic...

Pun inima-n sertar,

Să nu știi de amar.

Pun inima sub piatră,

Să nu-i scape vreo șoaptă.

Pun inima la Soare,

Să-l roage de iertare.

Pun inima în codru,

Să o fărâme corbul.

Diana Zlatan lansează primul cântec din creația sa!

      „Pretextul blondei” - unul dintre numeroasele cântece compuse de mine, pe care le ofer cu mult drag publicului, de la inimă la inimă... Secvența a fost selectată din înregistrarea video, realizată de cameramanul Mihai Carteră, la Biblioteca „A. Donici”, în timpul celei de-a doua lansări a plachetei mele de versuri „monolog în miraj”. Originala poetă Zinaida Ambroci, moderatoarea acțiunii, vicedirectoarea Asociației „Flacăra Speranței”, m-a invitat aici și pentru a susține un mic concert în fața participanților. Este vorba de elevi de la Liceul „Ion Creangă” din capitală. Evenimentul poate fi vizionat aici: http://www.youtube.com/watch?v=IrLOzq253hc

Clipul este și pe youtube: http://www.youtube.com/watch?v=40g_F72SkX4

Lichidă și solid

Mă înec în spațiile tale.

Recuperez deficitul de tine.

Mă înduplec să-ți tac totul.

Mă las feliată

De fiece nevenire a clipei.

Mă torn în ulciorul cu visele tale

Și învăț să număr infinitul de rugăciuni

Întru dreptatea ta.

Celui mai iubit

De-aş fi ştiut
Ce palpitant poate fi 
Cuvântul „tu”.

De-aş fi ştiut 
Ce forţe interne
Ajută dragostea
Să se anunţe 
Şi să purifice.

De-aş fi ştiut
Ce liniştit 
E acel nivel
Pentru care plăteam
Spălând,
Cu sarea mării,
Scările.

De-aş fi ştiut
Că voi intra
În sesiunea examenelor
După prelegerea
Celui mai iubit 
Dintre proroci.

      16 martie 2013

Dor creator

Mai bine-ar fi
Să nu ne știm,
Mai bine-ar fi
Să nu primim 
Nici somnul treaz,
Nici zborul-vas
Nici plânsul-șoaptă
Nici râsul-poartă.

Ce dor erai
Când te-auzeam
Descopeream și-aplaudam…

Iar slova ta, 
Și setea mea,
Și geana mea
Și luna ta
Creatu-m-au din undeva.

                18 martie 2013