duminică, 6 aprilie 2014



Neviitor?

Mi te plângeai de singurătate,
Și nu bănuiam că taci
O fericită singurătate
În doi...

Mă îmbrățișai tăcut
Când ne simțeam Noi,
Dar plata, ne-a fost
Neviitorul.

Ne auzim
Din temnițele prezentului,
Servindu-ne
Cu picături de trecut.

Gardienii triumfă.
Zăbrelele ne înfrățesc.

 _ 07 aprilie 2014 _ 9:07 _




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu