vineri, 11 aprilie 2014



Știți, iubiți creștini, ziua bună se cunoaște abia seara! Și după o dimineață „bună”, cu o lecție chiar bună de tot, după o amiază dură ca lecție de răbdare în condițiile mele specifice și deloc ușoare, o sun pe o prietenă care, ca de obicei, m-a lămurit pe loc, zicând: „A, Diana, vei renaște din cenușă”. A zis-o calm și sigur, fără să lase loc pentru dubii referitor la abilitatea mea de a mă reface din propriul scrum, cunoscută de toți prietenii. Ei, magică i-a fost constatarea. În puțin timp, sunt înștiințată că Serata de creație a poetului Cristian Bodnarescu, preconizată pentru 16 mai curent, ora 17:00, în cadrul Clubului de comuniune spirituală „PODURI DE DOR”, creat de subsemnata, la Biblioteca Națională, este inclusă în Programul Uniunii Scriitorilor din Moldova, de sărbătorire a Primăverii Scriitorilor Europeni, care se va derula în perioada 15-18 mai. Imediat după marea bucurie, un savant mă invită la o lansare de carte premiată recent - „Pragul” de înțeleptul scriitor Aurelian Silvestru. O întâlnire de suflet, cu personalități iubite, cu alocuțiuni profunde și bogate, cu lectură emoționantă, cu melodii răvășitoare... Ei, unde mai pui că am obținut și câteva interviuri în care m-am implicat și am implicat palpabil... Ce să mai zic de revederea cu atâția colegi și prieteni scumpi mie... Dacă Vă mai spun cum dragul prieten prozator și jurnalist D Nicolae Roibu, mi-a dăruit o carte cu interviurile realizate de Domnia sa, inclusiv cu mine, păi mai stăpânește-ți emoțiile, dacă ai idee cum... Stați, că nici acum nu e totul spus! Pe drum, mă fericește întâlnirea cu buna colegă și prietenă de la „Mesager”, frumoasa și mereu tânăra Irina Ropot, creatoarea inspiratului Festival al Iei... După ce m-a ascultat cu blândețe, m-a apreciat și m-a înaripat, încât nici nu vedeam de unde ieșise, după ce ne-am luat rămas bun, cu urările respective, fac vreo 7 pași și mă strigă Domnia sa. Îmi întinde emoționată o cutie de bomboane, mărturisind că sunt din toată inima... Să mă dezmeticesc... aaa... ieșise din acest magazin... de unde și procurase această cutie albă, cu flori, mare, pe ea scriind „Din toată inima”... Chișinăul meu drag! Te iubesc pentru oamenii divini de aici! Unde să plec, dacă mă alintă o imensă familie iubită și respectată... Cui să te las, Chișinăul meu incredibil... Dacă abia îmi ascund extazul bunătății oamenilor de aici, purtând în mână două cărți inestimabile și o cutie de bomboane oferite spontan și dezinteresat... Umbrela mă apără de ploaie, dar ploaia de fericire este cea pe care o observ, o trăiesc intens și o datorez Bunului Dumnezeu! Mulțumesc, Doamne, pentru că ne iubești și ne ierți, ne luminezi și ne unești! _ Diana Zlatan _ 10 aprilie 2014 _ 22:27 _


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu