Lumina Eternă este Dorul nostru comun

Am început să-mi pun tot mai multe întrebări despre cauzele supradozei de amar la un destin sau altul dintre cele care mă dor, cunoscându-le tot mai bine. Să fi început a mă apleca realmente, adică în esență, la viețile sufletelor apropiate, dacă încerc în sinea mea să aflu ce traumă sau complex de frustrări din trecut și-au lăsat amprenta asupra prezentului lor... Numai de nu ar fi și a viitorului...

        Poate e pentru că eu însămi, în febrila căutare de sine, după ce mi-am luat viața în mâinile proprii, am găsit, între timp, blocările care mă urmăreau din subconștient, ca proiecții video pe conștiință, și, implicit, pe așteptări. Am analizat și iertat interacțiunea factorilor, ca să încep a-mi ierta acele blocări. Cum aș argumenta tendința mea de a fi alta, după aceste „cercetări ale timpului pierdut”?

        Inițial, îmi sperii neliniștile. Îmi ameliorez permanent așteptările. În acest sens, mai am unele scăpări, în virtutea strigătelor conștiinței de om, doar de ea nu ai cum să fugi. Te prinde. Te avertizează. Te stopează. Te și convinge durut. 

        Mai este o formă de a-ți ierta acele prime lovituri din copilărie, adolescență. Evitarea implicării tale în istorii similare la începuturile altor vieți. Deja ești iertător și conștient, dacă ocrotești aproapele tău, salvând fie și un singur suflet dintre atâtea date pe pământ întru împlinire și evoluare. 

        Logica acelor deznodământuri de cândva e de fier, și totuși... Dacă ar fi curs neînghesuit lumina acelor speranțe, acelor vise, acelor parcă-parcă împliniri, dar, într-un moment, transformate în  neâmpăcări cu viața, cu sine, cu suflete participante. Căci cine acum să șteargă cu radiera deceniile de îngheț de pe urma lor, deceniile de boicotare a dragostei pentru oamenii sau puii de om rămași pentru totdeauna în acele file de istorie a sorții tale. Deceniile – adică o viață de om...

        Și acum, când îmi ofer o nouă șansă, în țeserea unui nou destin, ajung să fiu tentată a plonja cu firea în nodurile din ițele sorților celor din jur. Este binevenit sau nu, dar este un impuls firesc, cred. Este semn de comuniune? Se prea poate. Numai că mai departe nu am cum merge. 

Fiecare, la timpul său, va găsi, dacă va căuta, de care fisuri din viață i s-au agățat ramificațiile de eșecuri. Fiecare, dacă va încerca, va găsi chiar și calea de a se spăla de ele. Fiecare, prin Rugăciune, va auzi tot mai clar glasul inimii sale în armonie cu vocația sa de făptură divină, precum și cu așteptările  Mântuitorului de suflete, ale Creatorului Atotputernic.

Nimeni nu ne va forța din exterior înaintarea spre Lumină. Ne va fi călăuză doar Dorul de Lumina Divină, căci de la ea am pornit inocenți în lume. Atât că alegerea este inevitabilă mai devreme sau mai târziu. Căci prin Sfinte Jertfe, ne-a fost deschisă, pentru o eternitate, ușa spre Lumina Eternă... __Diana Zlatan__ 11 octombrie 2013 __

Culoarea-neCuloare

am colorat

cu fericire

frânturile

mărului otrăvit.

tu nu-l vezi în culori.

oricum ai poftă.

încerc să demachiez

ciuruitul fruct.

colorez cu Lumină

vidul de semințe

și-l umplu

cu mierea Credinței.

aleg Lumea Lumilor

și îmi iert vâslitul

prin interferența undelor

numite culori. __ Diana Zlatan __ 9 octombrie 2013 __

Cimilitură iertătoare de ură

 Piatra crapă

 Și umple ochiul

 Cu toate corpurile cerești.

 Tu storci din ea,

 Seacă apă.

 Iar eu, murind de tine,

 Renasc

 Din ...nu mai ești. __ Diana Zlatan __ 7 octombrie 2013 __

    Căldura Oamenilor Buni mă leagă de R. Moldova

       sau 

     Prima destăinuire pur personală pe blogul meu

O zi obișnuită de durere în timpul unui tratament medicamentos. Apelarea la medicul specialist devenise inevitabilă. După vestea că situația este cu mult mai simplă decât îmi imaginam, am realizat că tergivesarea a fost un și mai dureros semn de imaturitate a mea, cu atât mai mult cu cât, după stabilirea diagnozei și a listei interminabile de pastile și soluții injectabile, pe care o urmez acum supusă, am observat că am eliberat de mari chinuri mai multe suflete apropiate, care abia așteptau să depun primul efort întru ieșirea din impas.

Ei bine, în tentativa de a soluționa personal o problemă cotidiană, cât privește grijile de părinte, am încercat să înfrunt realitatea și să mă deplasez cu fiica în oraș. Or, tocmai în aceste săptămâni, orice al treilea pas este un test de voință și de rezistență contra durerilor crâncene.

A fost, probabil, un semn de Sus, faptul că tentativa mea s-a soldat cu eșec. Mai rămânea să ajung până la clipa când voi intra în taxi. Mașina venise la timp și la locul prestabilit cu operatoarea serviciului la care apelez de obicei. Și când mă oprisem puțin ca să mă așez pentru a-mi reveni din șocul ultimilor câtorva zeci de pași, taximetristul trecuse prin fața noastră și aștepta cuminte apariția clientului. Fiica a alergat cu rugămintea de a face drum înapoi spre mine, iar eu, bucuroasă că, între timp, mai am la dispoziție câteva clipe pentru a mă reface, m-am așezat în pirostrii, fiind sigură de faptul că șoferul va veni spre mine, înțelegându-mi repede situația.

În chiar următoarea clipă, mă pomenesc auzind o Doamnă rugându-mă în limba rusă, cu glas serios și totodată cald, să mă așez pe bancheta din spatele mașinii sale, ușa deja fiindu-mi deschisă. Am mulțumit, firește, însă am explicat că taxi-ul apare imediat și nu este cazul să mai zăbovesc pe ademenitoarea saltea albastră. Doamna m-a convins imediat și iată-mă revenindu-mi din dureri, poftită special pentru aceasta, de prima persoană care a observat chinul meu. Hai să-mi mai propună și apă, dar de această dată refuzul meu a fost cu resemnare acceptat de noua gazdă. A aflat câte ceva referitor la starea mea de sănătate și i-am mulțumit în grabă pentru tot, fiind nerăbdătoare să urc în mașina care să mă ducă mai repede și comod spre casă.

Nu avusem vreun șoc al revelației de a fi imediat ajutată de lume necunoscută. Bineînțeles, cu încântare, am atins acest subiect în discuția cu următoarea persoană necunoscută și la fel de prietenoasă – taximetristul.

Omul însă a opinat că este infim procentul persoanelor din societatea noastră care ar proceda în mod similar. Ba bine că nu a avut și argumente la fel de drastice ca verdictul dumisale. Deoarece chiar el a fost imediat salvat, acum 4 ani, dintr-o situație în care tocmai își pierdea cunoștința.  

Suferise dumnealui de aceleași probleme de locomoție. După administrarea, la un medic recomandat de prieteni, a unui preparat antiinflamator și interzis acum în farmacii, precum l-am informat eu, el a decis să recurgă la maxi-taxi, din lipsa de mașini la serviciile specializate orășenești, a mai avut curajul să se deplaseze în picioare, neîndăznind să roage pe cineva de un loc pe scaun. Când străbătuse deja două cartere din capitală: Centru și Rîșcani, și mai-mai să ajungă la capătul Ciocanei, i s-a făcut atât de rău, încât l-a rugat pe șofer să oprească și, ieșind, a luat-o în grabă spre un copac, cu gând să își revină. Numai cum a ajuns la cei câțiva metri, era cât pe ce să se rupă de realitate, pentru cine știe câtă vreme, când colo, un cuplu îi sare în ajutor, îl întreabă adresa domiciliului, îl aduce acasă cu automobilul din care îl și observase momentan. Fără să accepte cei 100 de lei propuși drept răsplată, când au ajuns la el acasă, unde îl aștepta soția. Oamenii au explicat că ei pur și simplu și-au făcut datoria de Oameni și nimic mai mult. Deoarece li se păruse straniu cum un bărbat cu o ținută respectabilă, a ieșit glonte din maxi-taxi și hai să se prăbușească lângă un copac. A zis că mai rar se întmplă să întâlnești asemenea oameni. Am răspuns cum m-a ajuns mintea în acele clipe, afirmând că el este omul care face bine și, astfel, cheamă binele. De aceea, i s-au ivit în cale asemenea suflete blajine, în clipe de grea încercare. 

Deci, ce ești, aceea chemi – o frază tot mai des vehiculată pe la noi. Și atunici, când legile armoniei în Univers sunt valabile și în R. Moldova, păi cum să ne rupem noi de cei apropiați și buni, de cei străini și buni, de dreptul de a crede în bine, impunându-ni-se pentru aceasta o singură condiție – să rămânem și noi, la rându-ne, exponenții binelui...

Fredonare ...în duet?

Umbra semitransparenței
Diluate cu epoci glaciale
Alunecă pe constelațiile imune.

Numai doinele susură autohton.
Quasi-absența 
Oprește retoric o nouă ritmare
A melodiei cu cheie de naftalină.

Conservare la capac de haos?
Zbor prin sticlele hazardului?
Legământ cu opusul malului de peste pod?
Netrădarea sinelui smulge ego-ul iertat
La vârsta debuturilor.

Tort pentru copil

Speranța desenată cu verdele

Invocă, pe foaia palidă,

Siguranța fiorilor

Anotimpului nostru,

Cel al exaltării

Tuturor intemperiilor.

Ședința foto promisă

A decurs prin lentilele

Subconștientului.

Și proiecțiile de verificare

Îmi sunt răspunsul

Despre funia evadării

Din ego-ul biciuit.

Știi totul,

Dar îmi întrebi esența.

Felia de tort

Plimbată prin maxi-taxi,

O savurai

Ca pe integru inviolabil. __Diana Zlatan__

Pupic la distanță

Tabloul zâmbetelor sportului

Din parcul „Valea Trandafirilor”

Mi-l oferi cu licărul Creatorului

Unui basm fără de care

Erai fărâmițat de corozia

Învelișului autumnal.

Trandafirii, i-ai plâns

În blestemul lecțiilor.

De aceea, evit să-ți fiu lecție,

Ocrotindu-ne de blestem.

Valea dorului de realitate

Călește axa nevăzutului nerostit.

Trandafirii zboară,

Sfredelind neantul

Și iată-mi împlinit

Dorul de poezie-bebeluș.

Spre undeva

Inocența albastru-verzuie
Te poartă prin frunzele răcorii.
Eu invoc febra lejerului 
Și undeva-ul 
Rămâne acel undeva 
De undeva...

Regele gol a murit –
Traiască generalul metalizat.
Capriciul seducției
Îți luminează
Febra pasului magnetic.

Pastilele mesajelor 
Mi le oferi ca din rețetă
Si supradoza de șantaj 
Te invelește 
Cu sclipirile eternității.

Fructul permis

Testul procentelor

De chemare

Și corola lumilor de minune

Străbate cu mintea

Monologul-frate.

Forța respingerii

Înnobilează formula adrenalinei,

Iar un câine cu stăpân

Trece absent.

Te întreb, prin vise,

Cum să-ți parfumez

Flaconul

Primului sărut? 

... oprește-te, clipă, și rămâi sensul întregului nostru! clipă, rămâi etern exact așa cum te savurăm acum cu palpitație celestă... clipă, rămâi reală, fie și ireal de uimitoare... fie și în calitate de sens care justifică drumul bătătorit până la tine, clipă de nebunie și împlinire întru fericirea întregii lumi, a lumilor care etern se roagă pentru ca tu să apari și să dăinui, să luminezi, să ne transpui în Edenul comun... __Diana Zlatan __07 august 2013__

Iubirea noastră este însăși Viața... suntem aceeași viață acum, dragul meu! __Diana Zlatan__22 iulie 2013__

Iubirea zidește

Cuceritorul mileniilor mele

Îmi surpă mușchii și serul sangvin

Și ard în flăcările raiului.

Muzica este dublă și aceeași.

Arma noastră sunt tăcerile.

Eu promit să mai cerșesc o zi.

Tu alegi sentimentele

Și de aceea plângem conștienți

De sensul zidit. __Diana Zlatan__31 iunie 2013__

    

   „3:00, după căni cu apă J ”

Ceaiul se vrea dulce...

Apoi, înțelege

Că oricum, zahărul

Plutește-n aer.

Să fie perfecțiunea perfecțiune?

Să fie legenda ta Binecuvântare?

Să fiu eu cântec în coliba harbuzăriei?

Nu mi-e teamă

De firul povestei.

Îl torc

Din furnicile și fluturii

Fulgerului orelor

Când îți ceream:

„Strigă...”  __Diana Zlatan__10 iulie 2013__

  „Bomboană congelată”

Zebra în galop

Nu cruță

Primul castel de nisip.

Și îmi promit

Eternitatea apei,

Infinitul scoicilor,

Forța înecului.

Voluptatea cerne zilele,

Găurile albe, le strâng în pumni

Și văruiesc, ajutată de îngeri,

Brazdele intenționat

Glumite de tine. __ Diana Zlatan ___ 10 iulie 2013__

„Dăruindu-mă Dorului”

Gustul Dragostei ești tu,
Dezinvoltura ne este leagăn,
Liniștea nopții o întinerim
Și forțat ne credem reali.

Fructul ne împarte în două dulceți
Și ne detașăm de emoțiile inocenței.

Doar astrologii m-au convins
De existența unui rai
Din care mă visai
Și acum descopereai
Tot ce încă nu știai.

Mi-ai furat și mi-ai aruncat
Ego-ul și ești prinț.
Catifeaua visului
Este multivitamin.

Altarul naturaleței
Acceptă jertfele femeii vânate.
Plasa? Mărul discordiei îl aruncăm
Ca doi pescari împliniți. __ Diana Zlatan ___ 9 iulie 2013 __

Împlinire...

Împlinire

Iubesc-doresc

Visez-creez

Și ne învelim cu plapuma fericirii.

Mor din dragoste, deci exist! 

Cum să murim din dragoste... noi, care suntem însăși DRAGOSTEA???

PRIMUL PAS SPRE DUMNEZEU ESTE REVENIREA PRIN RUGĂCIUNE, MIR, AGHIASMĂ, ÎNGENUNCHERE, LA CREDINȚA TA ȘI SĂ VEZI MINUNE, CUM ISPITA SE SPERIE DE ...TINE! ___ Diana Zlatan ___ 11 iunie 2013, ora 5:50 ___

Scântei de Lună

Sunt Lună –

A Dorului Tău

Veste bună.

Sunt Lună –

A Zborului Tău

Zare bună.

Sunt Lună –

A Visului Tău

Noapte bună.

Sunt Lună –

A Rodului Tău

Mamă bună.

Sunt Lună –

A Șoaptei Tale

Soră bună.

Sunt Lună –

A Drumului Tău

Piatră bună.

Sunt Lună –

A Ochilor Tăi

Rază bună.

Sunt Lună –

A Cântului Tău

Strună bună.

Sunt Lună –

A Clipei Tale

Apă bună.

Sunt Lună –

A Verdelui Tău

Iarbă bună.

Sunt Lună –

A Cerului Tău

Ploaie Bună.

Sunt Lună –

A Soarelui Tău

Lume bună.

8 iunie 2013, ora 00:33. 

    Prin Dragoste – la Dumnezeu

De ce nu știu

Care este vectorul

Viselor tale,

Ce m-au redat

Eternelor vise?

De ce, în scuze,

Domină visele

Omului integrat,

Și nu cele ale visului izolat?

De ce ești tocmai visul

Care m-a binecuvântat

În absoluta integrare,

Pe când visul meu

Era: Prin tine, spre Absolut...?

    

        

         Ești!

Am venit să te văd,

Pe cel care-mi ești,

Dar nu am apucat să știu

Că-mi ești.

Te-am văzut!

Ești!

Iar dacă îmi ești,

Urma să văd a treia zi...

Când timp îmi vei găsi.

Și dacă azi nu ești,

Cum pot să cred

Că mâine-mi ești?

Eu îți sunt,

Dar până mâine,

Nu ajung...

Poate așa vei ști

Cum aș mai fi

Dacă mi-ai fi.

Biblioteca Națională susține un nou Club - „PODURI DE DOR”

Personalități culturale remarcabile, preponderent din România, vor fi cunoscute și redescoperite în timpul seratelor de creație ale Clubului „PODURI DE DOR”, creat și moderat de poeta Diana Zlatan, viceadministrator la artinfinit.md - primul portal de promovare a artei și culturii în R. Moldova.  

Noul club de comuniune spirituală va fi inaugurat la Biblioteca Națională a R. Moldova, la 14 iunie, ora 16:00, în cadrul ediției 2013 a Zilelor Vasile Alecsandri – Mihai Eminescu, organizate tradițional, de această instituție.

Primul invitat al clubului este Emil Neșiu, poet și eseist din Oradea, România, promotor de success al culturii și artei în România.

Marie McFressie, scriitoare din Oradea, notează: „Poetul Emil Mircea Neșiu este un înfocat admirator al frumosului , care îl revarsă în poemele sale într-un decor original unde imaginile create de versurile care au un sonor aparte, ne introduc într-o natură complexă , entuziastă şi plină de viaţă. Versurile poemelor sale trăiesc prin fiecare cuvânt, pentru că poeziile sale ne vorbesc mai mult despre inimi decât despre suflete , şi totuşi ne vorbesc mai mult despre suflete decât despre inimi”.

„Dragostea lui faţă de poezie se regăseşte în fiecare volum, aducând un suflu euforic dar profund în ipostaze fermecătoare şi spectaculoase pe-o scenă plină de talent, unde scrisul se îmbină cu tonificarea sufletului celui ce-l citeşte. Poetul îmbălsămează cu o viziune limpede şi emotivă tabloul unic redat de refugiul lui în poemele grandioase şi răscolitoare, lăsându-ne să ne scăldăm în izvoarele adânci ale unor stări omeneşti şi pline de romantism, unde altarul florilor ritmice sunt veşnic tinere atingând sublimul”, conchide Marie McFressie. (http://scrieliber.ro/2012/04/18/interviu-cu-emil-mircea-nesiu-poet-si-eseist-contemporan/ )

Motto-ul Clubului este crâmpeiul din poemul IUBIRI DE (NE)STRĂINI, semnat de Diana Zlatan:

„Aibă podul metalici fiori –

 Noi îl țesem cu Dor și cu Flori”. (http://monologinmiraj.blogspot.com/2013/04/iubiri-de-nestraini-visul-meu-canta-in.html ).

Promitem și delicii teatralizate din creația protagonistului seratei, precum și din tezaurul literar moștenit de la Mihai Eminescu și Vasile Alecsandri.

Evenimentul se desfășoară sub egida site-ului artinfinit.md, în parteneriat cu Biblioteca Națională și Academia de Studii Economice din Moldova. 

Revelației

Mă îmbraci cu aluatul Dragostei tale

Și mă coc Pâine

De culoarea Soarelui.

Flacăra ură-Iubire

S-a oprit timpu-n loc

Și-s numai eu.

Poate și tu,

Dar lângă mine –nu.

S-a oprit viața-n loc

Pentru că e adevărată

Și voi veni îndată,

Numai să știi de ce.

S-a oprit inima.

O voi resuscita,

O voi bandaja,

Doar ea ne va crea.

S-a oprit șoapta ta

Și străbat flacăra

Ură-Iubire, Iubire-Poezie,

Poezie-Iasomie, Iasomie-Armonie,

Armonie – Horror pentru tine.

                        

27 mai, ora 00.00.