Revelație

   prin Stănescu și Labiș

Eşti stea în genunchiul meu,

cum spune Stănescu mereu?

Eşti ruga de zori şi de-apus,

Eşti soarele topit şi scurs?

Copilul plângea şi mânca,

Eu râd şi ţi-ascult inima!