Cum te schimbi pentru a face lumea mai bună?
A învăța întru a evolua spiritual, este, pentru mine, adevăratul sens al
procesului cognitiv. Firește, învățăm și alte lucruri, fie din curiozitate, fie
din dorința de a ne adapta la diverse situații, fie din tendința de a deveni mai
buni în toate. Iar cunoștințele noi care mă ajută să devin mai bună ca lume
lăuntrică, le savurez la maxim, deoarece astfel reușesc să înțeleg lecțile de
viață, să-mi cunosc părțile slabe, să pășesc pe noi trepte de dezvoltare,
debarasându-mă de fobii, blocări, frici, dezechilibru energetic.
Lumea, și mai mult, îmi zâmbește după fiecare descoperire a unei legități
noi, prin care mă apropie de armonia mea interioară. Este, implicit, un nou pas
spre armonia cu cei din jur, cu întreg mediul în care exist. Poate că deja
trăiesc, deoarece mă simt în lumea mea, la care visam, dar nu știam cum arată,
cum este să fii în pielea ta, în viața ta. Păi s-a întâmplat după asimilarea,
în complex, a unor cunoșințe vitale, care au favorizat deschiderea mea spre
strigătul interior, precum și aplecarea spre individualitatea aproapelui.
De ce oare ar fi atât de important să înveți pentru tine? Deoarece astfel
te poți vedea și din alte perspective, iar grație acestei abilități, te poți
integra în societate, te poți afirma firesc și reușești să devii un exemplu de
gândire pozitivă, constructivă și salvatoare pentru atâta lume din preajmă.
Când convingi, prin pacea ta interioară, prin calea ta frumoasă în viață, prin
bucuriile și succesele tale, devii poate uneori, singurul sprijin pentru unele
persoane aflate la limită, dar atât de inspirate de modul în care ai depășit tu
momente similare.
O împlinire cu gust delicios o costituie și succesele celor care ți-au cerut
chiar să-i înveți din experiența ta. Cineva vede importanța exemplului tău, într-un
aspect, despre care îi vorbești sincer și încurajator că îi va reuși neapărat,
cu mici eforturi pe care le-ai depus tu, cândva. Altcineva îți solicită să pui
umărul prin tot ce ai învățat și ai practicat tu, ca să poată merge pe calea
ta. Pot fi și sceptici, și cinici, dar dacă le răspunzi cu toată dragostea de
creștin, îi vei ajuta și pe ei să privească partea frumoasă a oamenilor și a
lucrurilor, căci spre triumful spiritualității, avansează civilizația umană, indubitabil!
Firește, începi, mai devreme sau mai târziu, asemenea protagonistului „Romanului
adolescentului miop” de Mircea Eliade, să te cauți cu înfrigurare, refugiat în
lecturi interminabile, de dragul cărora reduci și orele de somn, să îi descoperi,
concomitent, și pe cei din jur, pentru a-i înțelege, accepta și iubi. Da,
romanul vieții tale se conturează și devine o carte pentru cei care au aceeași
sete de armonie, de comuniune cu frumosul, de împlinire și fericire.
Toate bucuriile sunt reciproce, de altfel, deoarece suntem părți ale unui
întreg, avem un spirit comun, fie cel al familiei, fie cel național, fie cel al
planetei. Deci, totul pornește de la tine, prin a învăța tot ce-ți cere
sufletul și cugetul și prin a-i învăța și pe ceilalți, fiind tu însuți, regăsit
și evoluat, precum și dăruindu-te permanent, din impulsul tău, sau la
solicitarea lor. Și ce poate fi mai frumos decât să devii tot mai bun, într-o
lume și mai bună?
_ Diana Zlatan-Ciugureanu _ 9 decembrie 2014 _
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu