Încredere necondiționată

Mă trezești din somn, în visul vieții,
Prin fire, de noi, văzute
Și strig pacea doruluui,
Și dăruiesc vraja firescului.

Mă ții de mână
Prin a-mi răspunde
Cum m-ai trăit din iluzii
Și îți mulțumesc strângându-te ireal.

Cum fără duiosul cinism al împlinirii,
Când dacă nu doar acum, aici
Fiindu-ne reciproc, efemer-garanție
A începutului amintit?

Apare, al eternității, ecou,
Topind întreg vidul zgrunțuros,
Prin sfidarea aparentei așteptări,
În patima încrederii de rafinament.

_ Diana Zlatan-Ciugureanu _ 9 decembrie 2014 _ 5:18 _