• 
  

  Înțelepciunea se ascunde în tăcere?

  
  

  Poetul Savatie Baștovoi, egumen, afirmă că cine nu-ți înțelege tăcerea, nu-ți va înțelege nici spusele. Păi, a auzi tăcerea cuiva, este un nivel înalt de iluminare spirituală. A vedea cu ochii lăuntrici stările și gândurile cuiva, necesită multă dragoste și atenție pentru sufletul respectiv, necesită o apropiere firească, prietenească și creștinească. Și poți citi astfel, multă înțelepciune în aproapele tău, deoarece fiecare suflet, este de la Dumnezeu și înglobează, deci, înțelepciune divină.

  
  

  Este frumos și edificator pentru fiecare dintre noi să contactăm cu această înțelepciune divină citită din tăcerile aproapelui. Astfel, ne putem cunoaște și propria persoană, miezul nostru rafinat, divin și luminat. Astflel, ne regăsim, ne identificăm și calea unică pe care avem de pășit.

  Căci se spune că este plină de spini, calea spre Dumnezeu. Dar acești spini, în ce ar consta, oare? În zbuciumul de a-i înțelege pe cei din jur, de a găsi doar partea bună a oamenilor, a situațiilor, a lucrurilor, a vieții tale. Durerile, încercările, ispitele vin și se duc, dar învățând să comunicăm în tăcere, cu Dumnezeu, noi ne apropiem de El.

  
  

  Adevăruri sau gânduri înțelepte, sunt multe, deoarce acestea sunt acumulate datorită experienței de viață a diverselor persoane, cu percepția lor specifică și cu acțiunile lor individuale. Iar Adevărul îl deține doar Dumnezeu. Să ajungi la Adevărurile Cerului, este o cale întreagă de viață, este un lanț de eforturi uneori supraomenești. De aceea, ne dezvoltăm complex, pentru a reuși a săpa cât mai în profunzime, adevărul.

  
  

  Înțelepți, putem deveni și acumulând informații, și Rugându-ne Domnului, adică fiind atenți la semnele Lui, la mesajele lui subtil transmise. Da, Dumnezeu este peste tot și ne spune totul.

  Și este mântuirea pe Pământ, să-l găsim în toate, să-i simțim omniprezența, deci să fim fericiți spiritual necondiționat. Vom reuși, dacă vom dori, să-i auzim razele de înțelepciune, dacă vom înțelege ce minunat este să poți citi tăcerile.

   Să poți trăi în lumea ta, să ai limbajul tău de comunicare cu divinitatea, să savurezi tăcerile altora ca pe mesaje diverse și coapte, precum și să devii înțeles și tu, la rândul tău, chiar și atunci când taci. Să fii simțit ca un creator, plăsmuit de Bunul Dumnezeu, după chipul și asemănarea Sa.

  
  

7 decembrie 2014, 23:45